The Play Is On..

"Intotdeauna va exista ceva ce iti va ruina viata, depinde doar ce te loveste mai intai!".. trebuie sa recunosc ca exista sanse mai putine ca la "6's norocoase" sa scapi de afirmatia asta. Aspectul de scara rulanta cu sens dublu al vietii ne modeleaza tuturor zilele, bune sau rele. Exista vreun secret pentru a fenta "jaloanele" ce ne ies in cale? Da, si se numeste supravietuire! Te inarmezi frumos cu cele mai pregnante calitati ale tale, si incepi sa dai din coate. Unii calca peste cadavre, altii isi pastreaza onoarea, nu stiu cine e mai castigat, dar cert e faptul ca nu poti sa te dai batut, oricate trenuri pierzi, sau mai rau, oricate trenuri te lovesc! Si uite asa ne dam de nebuni in caruselul asta pana cand intr o zi cortina cade, spectatorii aplauda, isi dau cu parerea asupra performantei tale, primesti sau nu ovatii si intr un final sala se goleste, luminile se sting si..gata! Loc de bis nu exista ca deh..asa vrea regizorul, iar tu stai sa ti numeri incasarile, fie ele in bani, zambete sau lacrimi. Mai lasi cate un autograf pe inima unei domnisoare, care oricum isi va tira adulatia spre urmatorul star capabil de o performanta mai notablia decat a ta si cam atat! Oricum toata goana asta nebuna este doar fum de tigara.. si toti suntem fumatori notorii..

A Titan's Farewell...

Imi intorc spre voi cuvintele mele citite cu pofta, dar astazi o fac intr o tenta foarte trista. Am tratat pe aici ce inseamna prieteni, in ce fel ne ating viata si sufletele, dar ce nu cred ca am spus indeajuns de clar este ca exista unele persoane ce depasesc orice sfera de prietenie. Te cunosc si le cunosti, fara sa va fi intalnit vreodata, te ajuta mereu, fara exceptii, fara pretentii si viata ta este mai traibila uneori datorita lor. Au un har imens si nu se sfiesc sa il impartaseasca cu tine oricand. Practic, datorita acestor persoane ascult eu hip hop de atatia ani, motivele fiind evidente in tot ce am spus pana acum.
Va spuneam ca in noaptea asta sunt mai mult decat trist, insa nu am apucat sa relatez motivul starii mele. O astfel de persoana a parasit ieri viata si tot ce era in ea, destul de timpuriu si cu multe lucruri ramase nespuse, rapus fiind de cancer. Imi aduc aminte cum, acum foarte multi ani, fiind un ghindoc mic ce deslusea engleza, ii descopeream muzica, alaturi de cea a lui Tupac, Biggie, Master P, sau Dre, surprins fiind de stilul sau total diferit de a aborda, de a transmite stari, chiar un pic de educatie pentru pustiul ce urma sa ajung. Imi aduc aminte cum reuseam sa prind cate un album, inregistrandu l pe o caseta goala, ascultand o pana se tocea banda. Mai tarziu cand au aparut cd urile, eram unul din mandrii posesori ai albumelor lui, trezind oarece invidie printre tovarasii cunoscatori de muzica buna. Unii dintre voi stiti deja la cine ma refer si va respect pentru asta, restul poate ca nu ati auzit niciodata de Guru, sau de Gangstarr, dar ati avea tot respectul meu daca ati incepe sa l descoperiti chiar si acum dupa ce a murit! Cuvintele nu mai au sens, asa ca am de gand sa inchei simplu, multumind sincer celui care alaturi de Tupac a reusit sa trezeasca in mine o buna parte din cel ce sunt astazi! Respect Guru..live your life after death, as I lived mine in your music..

Stop.. Drop.. And Roll...

A fugit si iepurasul de paste mai repede decat iepurasul de la Duracell. Personal as fi preferat un iepuras Playboy, dar cine sa mi bage si mie visele in seama? Au fost cateva zile bune, alaturi de tovarasi buni, zile in care am mai uitat fiecare cate putin din jegul ce ne inconjoara. Ramane totusi un gust oarecum amar, pentru ca realizez cu tristete ca astfel de zile vin din ce in ce mai rar si pleaca mult mai repede decat mi as fi dorit. Lumea asta in care ne gasim a inceput sa se invarta intr un ritm nebun si nimic nu mai e asa cum stiam candva. Nu stiu daca banii o fac sa alerge in halul asta, dar imi doresc din ce in ce mai des ca cineva sa i puna o piedica, sa ne mai oprim si noi din goana asta nebuna si de atatea ori lipsita de sens. Ce e mai dureros e ca, alergand de atata timp, incep sa imi uit visele, si ma trezesc intr un maraton fara finish, fara scop, ramanand pur si simplu in situatia de a alerga, epuizat fiind de mult de acest efort. Cred ca incep sa il inteleg pe Sisif, ala cu bolovanu' lui si parca ma uit in oglinda. Macar am ocazia sa mi aranjez freza, ca si asa trebuie sa plec sa mi iau alti adidasi ca astia s au rupt de mult! Noroc cu Tupac....

In The Name Of Medicine..

Salutare salutare!! Vremea trece, vremea vine, iar eu mi am adus aminte ca mai am si blog si din cate am observat, destula lume care il citeste. Asa ca, la cerere si din destul timp la dispozitie ma intorc cu cateva cuvinte pentru creierasii vostri lipsiti de divertisment!
Ma gandeam de ceva timp, ca orice om constient si intreprinzator, la cum as putea sa mi asigur batranetea, vazand bineinteles cate chinuri indura batraneii nostri prin farmacii si mai ales prin infernalele hipermarket-uri, fara sa mai aduc in discutie mijloacele de transport in comun. E un viitor mult prea gri pentru mine si totodata nu as vrea sa ma bazez pe ai mei copii, daca oi avea vreodata, pentru ca stiu cat de panarama sunt eu! Si da, o recunosc cu foarte putina jena. Astfel, cuprinse de disperare, rotitele se invart cu spor si ideea salvatoare apare fara echivoc! Strangem dintr o anumita grupa de sfincteri vreo 20-25 de ani si cu banii obtinuti prin acest efort inuman, investeste baiatu' intr un teren in Columbia sau Peru. In speranta ca nu se supara Obama si nu invadeaza si pe acolo, iar regimul politic se mentine, transformam terenul in plantatie de coca! Mana de lucru ieftina, clima placuta, bani frumosi, scopuri bineinteles ca medicinale. Ar mai ramane o singura dilema: cum sa supravietuiesc pana la prima recolta?
Astept ale voastre sfaturi, promitand solemn ca va las cota parte in testament. Uite si un pic de inspiratie, ca sa intram in vibe ul acestui tip de afacere...

Livin' The Dream Baby..

Salutare doamnelor, curvelor si domnilor!! Dupa o absenta notabila, ma intorc azi cu cateva idei simpatice din ciclul "dau cu zarul 6-5, nu mi mai trebuie servici"! Amatorii de critici de prost gust mi ar putea contesta gramatica, dar teapa, am folosit ghilimele! Lipsit de ocupatie ca de obicei, ma gandeam daca suntem sclavii propriilor noastre alegeri si in ce masura norocul da tonul vietii noastre? Nu de alta, dar se intampla sa mai vad prin oras cate un fericit posesor de tatic bastan, nascut direct in x6 si incep sa ma oftic, zicandu mi frate.. eu de ce nu? Logic, prima mea reactie este de fapt o alegere rapida intre levier sau ranga, dar ma linistesc repede amintindu mi ca bratarile nu sunt in trend anul asta. Ma cuprinde totusi un val cald de fericire cand imi dau seama ca as fi mult mai adaptat la cataclismele sociale de orice fel decat specimenul de la volan, ca vorba aia, m am calit tata cum trebuie pana acum! Vrajeala totala!! Daca omu' e blindat de bani imi da rusine si pace! Asta e, ne resemnam si Jhonnie Walker fratilor(Keep walkin' - pt blonzi si virgine).
Lasand gluma, trebuie sa spun ca ridicat fiind de mic pe culmile vietii pentru ca in frumoasa mi adolescenta sa ma gasesc intr o pasa descendenta in care am pierdut cam tot ce aveam si m am trezit in strada, sistemul meu de valori s a schimbat radical. Asa ca pot spune ca m as da cu japca pe milioanele oricui prin simplul fapt ca nu mi mai este frica de nimic. Si pentru oricine ar putea sa mearga in adidasii mei pentru o zi, nu pot sa zic decat capu' jos.. fata la usa!! Ia fiti atenti cum sta treaba de fapt...

As Time Goes By..

Iata ne cu o saptamana mai batrani, cu inca o iarna impachetata si trimisa la mama dracu', sperand din toata inima sa uite drumul inapoi! Primele triluri, primii ghiocei, vai ce frumos!! Daca aveam florarie il imbogateam pe Salam cu banii stransi saptamana asta si apaream pe youtube cu dedicatie, fara numar! Din pacate nu mi plac florile, insensibilul care sunt eu, tztztz.. Ce sa o mai dam la "shto", vine primavara lume!! Indragostiti va, procreati, zambiti, tineti va de mana ca viata e frumoasa si scurta, iar daca sunteti mai razboinici, atacati terasele si sustineti cu veniturile voastre industria infloritoare a prostitutiei ca nah.. we all gotta' get some! Hai ca nu e greu si daca reusim sa tinem limita nesimtirii noastre native in cote rezonabile s ar putea sa ne bucuram cu totii de gradele astea in plus, fie ele in termometre sau in pahare.
In ceea ce ma priveste, sper ca primavara asta sa mi pocneasca si mie boboceii prin viata, prin buzunare ca a fost cam mult ger in ultima vreme. Cine stie, poate asa ajung si eu mai bun la suflet! Sau lasa.. ca devin dulce si dau in diabet. Or sa zica doamnele ca sunt morocanos asa ca imi cer scuze, dar am hibernat toata iarna si acum caut o cafea si o tigara. Promit sa fiu mai suportabil dupa ce le consum! Pana atunci noi sa fim sanatosi!! Una peste alta sunt fericit, a venit primavara! Ce imi mai trebuie? Un milion de coco bineinteles!! Hai ca am chef de nebunii..

My Kinda' Compton..

Suferind un atac de filosofie bruta, necizelata, ma gandesc azi la ce influente au avut situatiile si mediul in care mi am trait viata pana acum. Nu de putine ori am stat sa reflectez daca alegerile pe care le iau, felul in care gasesc solutii pentru diverse probleme, sau pur si simplu modul in care am ajuns sa citesc oamenii din jurul meu, au fost influentate de zona sociala in care am crescut si in ce masura. Pentru a intelege un pic fundalul, m am nascut si am crescut pe strazile din vitan, printre jmecheri, curve, droguri, romani, tigani si am cam vazut de toate pentru toti! De heroina si alte prostii m am ferit multumita catorva tovarasi buni si a unor veterani ce si au distrus viata sub ochii mei, dand un exemplu elocvent. Pentru acestia din urma am un respect deosebit, chiar daca acum nici macar garda nu mai da doi bani pe ei! Imi amintesc zambind cum plecam 100 de insi din cartier spre stadion cand juca Dinamo, cu steaguri, goarne si alte nebunii, lumea admirandu ne de pe la balcoane.. Acum majoritatea sunt pe goana, prin puscarii, sau mai scunzi cu cativa metri! Fara indoiala, serile de vara cu tonele de bere baute la scara, cu vecinii care ne puneau garda pe cap mereu, cu fetele de care ne luam imediat ce se mutau in zona, toate astea si au lasat amprenta asupra mea. Anii au trecut, eu am crescut, de la ganduri de jmecherie am ajuns sa mi doresc altceva, mi am terminat o scoala, in curand sper sa mi fac o familie, dar stau si ma gandesc ca am ajuns pana aici datorita lor. E un sacrificiu vag vizibil si greu de inteles de catre cei care habar n au despre ce vorbesc pe aici, dar pentru mine a insemnat o lectie de viata care m a adus unde sunt! Pentru asta zic din suflet RESPECT pentru strazile in care am crescut si baietii din ele, pentru tot ce a insemnat cartierul meu si nu in ultimul rand, pentru toti cei care ati trait la fel, ati simtit la fel si v ati ferit de belele fiind mereu cu un pas in fata!! Si acum o mica plimbare..