Ghetto blessed...

Ne relaxam seara asta.. seara de luni, urata zi, nu de alta dar trece oribil de greu. Sperand ca va gasesc si pe voi cu armele in cui, pachetu' de tigari desfacut pe undeva, si sticla de bere in mana, ma gandeam sa mai dau cu subsemnatu' pe aici. N om fi spart chiar toti bancile prin Bucuresti azi, dar cu siguranta un pic din plumbul adunat azi pe umeri trebuie aruncat cumva. Fie ca am tras de fiare prin santier, sau ne am batut cu tastatura pe la birou, sau pur si simplu am ars o aiurea pe strazile din cartier, e timpul pentru doza aia de endofrina care atunci cand te loveste lasi dracu' toate grijile, te dai pe spate si te relaxezi cu adevarat. Ceva va lipsi intotdeauna, dar poate ar fi cazul ca macar un sfert de ora sa uitam de ce ne lipseste, sa tinem aproape ce ne a ramas, fie ea iubita, coniacul sau tigara.
Asa cum ziceam acum cateva zile, milioanele alea de parai ni s au furat la nastere, dar macar in seara asta simtiti va cu totii ca un milion de dolari!! Milion pe care vi l doresc din inima, recuperat pentru fiecare dintre voi cei care cititi randurile astea!!
Drept concluzie, rulati va viatza fratilor, faceti o shaorma mare, si fumati o pe nesimtita pana la ultimul fum!! De la mine pentru voi toti.. viata buna, si ceva pentru boxele voastre...

Do your thang..

Proaspat trezit si cu cafeaua in mufa incerc sa gasesc motive pentru care ma dau jos din pat in fiecare dimineata, cu toate ca eu am un orar mai special, ceasul fiind trecut de 12. Cu totii avem motivele noastre, scopuri, idealuri mai mici sau mai mari, realizabile sau nu, care ne imping mai departe zi de zi. Fie ca ne cautam jumatatea, milioanele de coco ce ni s au furat la nastere, doza de tava, vreo diploma sau cine stie ce alte "dulciuri" de genul asta, cert e ca ne trezim voiosi sau dupa caz mahmuri, si mai aruncam un zar si in ziua ce tocmai incepe. Ca doar asta facem cu totii fie ca ne place sau nu, jucam un barbut perpetuu cu viata.
Ce pot sa zic, eu unu' o dau la "Braila" cu viata, macar stiu ca tot pica ceva daca tin masa (cunoscatorii stiu), iar voua nu pot decat sa va urez succes in orice proiect v ati avanta astazi. Si chiar daca lucrurile nu merg cum v ar vrea buzunarul, puteti macar sa va bucurati de vremea asta care inca mai tine de vara cat de cat..
Hai sa ne si motivam un pic.. Un wake up call, de la mine pentru voi toti..

Let's get back on track..

Ma intorc iar cu bune si rele despre bune si rele dupa o lunga pauza, pauza in care mi am cautat inspiratia, jointul, etc. Si cum lipsa timpului este presanta, ca vorba aia, obiceiurile vechi nu mor niciodata, iar eu mai tre' sa fac bani din cand in cand, va las doar cu acest anunt, sperand ca nerabdarea voastra va va face sa intrati mai des pe aici. N aveti ce pierde, pentru ca vor fi destule de comentat, in stilul in care v am obisnuit. Si nu in ultimul rand, mai e si muzica asta buna, care merita oricand 5 minute de auditie.. va las cu o clasica in timpane.. enjoy and see y 'all soon!!

The Play Is On..

"Intotdeauna va exista ceva ce iti va ruina viata, depinde doar ce te loveste mai intai!".. trebuie sa recunosc ca exista sanse mai putine ca la "6's norocoase" sa scapi de afirmatia asta. Aspectul de scara rulanta cu sens dublu al vietii ne modeleaza tuturor zilele, bune sau rele. Exista vreun secret pentru a fenta "jaloanele" ce ne ies in cale? Da, si se numeste supravietuire! Te inarmezi frumos cu cele mai pregnante calitati ale tale, si incepi sa dai din coate. Unii calca peste cadavre, altii isi pastreaza onoarea, nu stiu cine e mai castigat, dar cert e faptul ca nu poti sa te dai batut, oricate trenuri pierzi, sau mai rau, oricate trenuri te lovesc! Si uite asa ne dam de nebuni in caruselul asta pana cand intr o zi cortina cade, spectatorii aplauda, isi dau cu parerea asupra performantei tale, primesti sau nu ovatii si intr un final sala se goleste, luminile se sting si..gata! Loc de bis nu exista ca deh..asa vrea regizorul, iar tu stai sa ti numeri incasarile, fie ele in bani, zambete sau lacrimi. Mai lasi cate un autograf pe inima unei domnisoare, care oricum isi va tira adulatia spre urmatorul star capabil de o performanta mai notablia decat a ta si cam atat! Oricum toata goana asta nebuna este doar fum de tigara.. si toti suntem fumatori notorii..

A Titan's Farewell...

Imi intorc spre voi cuvintele mele citite cu pofta, dar astazi o fac intr o tenta foarte trista. Am tratat pe aici ce inseamna prieteni, in ce fel ne ating viata si sufletele, dar ce nu cred ca am spus indeajuns de clar este ca exista unele persoane ce depasesc orice sfera de prietenie. Te cunosc si le cunosti, fara sa va fi intalnit vreodata, te ajuta mereu, fara exceptii, fara pretentii si viata ta este mai traibila uneori datorita lor. Au un har imens si nu se sfiesc sa il impartaseasca cu tine oricand. Practic, datorita acestor persoane ascult eu hip hop de atatia ani, motivele fiind evidente in tot ce am spus pana acum.
Va spuneam ca in noaptea asta sunt mai mult decat trist, insa nu am apucat sa relatez motivul starii mele. O astfel de persoana a parasit ieri viata si tot ce era in ea, destul de timpuriu si cu multe lucruri ramase nespuse, rapus fiind de cancer. Imi aduc aminte cum, acum foarte multi ani, fiind un ghindoc mic ce deslusea engleza, ii descopeream muzica, alaturi de cea a lui Tupac, Biggie, Master P, sau Dre, surprins fiind de stilul sau total diferit de a aborda, de a transmite stari, chiar un pic de educatie pentru pustiul ce urma sa ajung. Imi aduc aminte cum reuseam sa prind cate un album, inregistrandu l pe o caseta goala, ascultand o pana se tocea banda. Mai tarziu cand au aparut cd urile, eram unul din mandrii posesori ai albumelor lui, trezind oarece invidie printre tovarasii cunoscatori de muzica buna. Unii dintre voi stiti deja la cine ma refer si va respect pentru asta, restul poate ca nu ati auzit niciodata de Guru, sau de Gangstarr, dar ati avea tot respectul meu daca ati incepe sa l descoperiti chiar si acum dupa ce a murit! Cuvintele nu mai au sens, asa ca am de gand sa inchei simplu, multumind sincer celui care alaturi de Tupac a reusit sa trezeasca in mine o buna parte din cel ce sunt astazi! Respect Guru..live your life after death, as I lived mine in your music..

Stop.. Drop.. And Roll...

A fugit si iepurasul de paste mai repede decat iepurasul de la Duracell. Personal as fi preferat un iepuras Playboy, dar cine sa mi bage si mie visele in seama? Au fost cateva zile bune, alaturi de tovarasi buni, zile in care am mai uitat fiecare cate putin din jegul ce ne inconjoara. Ramane totusi un gust oarecum amar, pentru ca realizez cu tristete ca astfel de zile vin din ce in ce mai rar si pleaca mult mai repede decat mi as fi dorit. Lumea asta in care ne gasim a inceput sa se invarta intr un ritm nebun si nimic nu mai e asa cum stiam candva. Nu stiu daca banii o fac sa alerge in halul asta, dar imi doresc din ce in ce mai des ca cineva sa i puna o piedica, sa ne mai oprim si noi din goana asta nebuna si de atatea ori lipsita de sens. Ce e mai dureros e ca, alergand de atata timp, incep sa imi uit visele, si ma trezesc intr un maraton fara finish, fara scop, ramanand pur si simplu in situatia de a alerga, epuizat fiind de mult de acest efort. Cred ca incep sa il inteleg pe Sisif, ala cu bolovanu' lui si parca ma uit in oglinda. Macar am ocazia sa mi aranjez freza, ca si asa trebuie sa plec sa mi iau alti adidasi ca astia s au rupt de mult! Noroc cu Tupac....

In The Name Of Medicine..

Salutare salutare!! Vremea trece, vremea vine, iar eu mi am adus aminte ca mai am si blog si din cate am observat, destula lume care il citeste. Asa ca, la cerere si din destul timp la dispozitie ma intorc cu cateva cuvinte pentru creierasii vostri lipsiti de divertisment!
Ma gandeam de ceva timp, ca orice om constient si intreprinzator, la cum as putea sa mi asigur batranetea, vazand bineinteles cate chinuri indura batraneii nostri prin farmacii si mai ales prin infernalele hipermarket-uri, fara sa mai aduc in discutie mijloacele de transport in comun. E un viitor mult prea gri pentru mine si totodata nu as vrea sa ma bazez pe ai mei copii, daca oi avea vreodata, pentru ca stiu cat de panarama sunt eu! Si da, o recunosc cu foarte putina jena. Astfel, cuprinse de disperare, rotitele se invart cu spor si ideea salvatoare apare fara echivoc! Strangem dintr o anumita grupa de sfincteri vreo 20-25 de ani si cu banii obtinuti prin acest efort inuman, investeste baiatu' intr un teren in Columbia sau Peru. In speranta ca nu se supara Obama si nu invadeaza si pe acolo, iar regimul politic se mentine, transformam terenul in plantatie de coca! Mana de lucru ieftina, clima placuta, bani frumosi, scopuri bineinteles ca medicinale. Ar mai ramane o singura dilema: cum sa supravietuiesc pana la prima recolta?
Astept ale voastre sfaturi, promitand solemn ca va las cota parte in testament. Uite si un pic de inspiratie, ca sa intram in vibe ul acestui tip de afacere...