In The Name Of Medicine..

Salutare salutare!! Vremea trece, vremea vine, iar eu mi am adus aminte ca mai am si blog si din cate am observat, destula lume care il citeste. Asa ca, la cerere si din destul timp la dispozitie ma intorc cu cateva cuvinte pentru creierasii vostri lipsiti de divertisment!
Ma gandeam de ceva timp, ca orice om constient si intreprinzator, la cum as putea sa mi asigur batranetea, vazand bineinteles cate chinuri indura batraneii nostri prin farmacii si mai ales prin infernalele hipermarket-uri, fara sa mai aduc in discutie mijloacele de transport in comun. E un viitor mult prea gri pentru mine si totodata nu as vrea sa ma bazez pe ai mei copii, daca oi avea vreodata, pentru ca stiu cat de panarama sunt eu! Si da, o recunosc cu foarte putina jena. Astfel, cuprinse de disperare, rotitele se invart cu spor si ideea salvatoare apare fara echivoc! Strangem dintr o anumita grupa de sfincteri vreo 20-25 de ani si cu banii obtinuti prin acest efort inuman, investeste baiatu' intr un teren in Columbia sau Peru. In speranta ca nu se supara Obama si nu invadeaza si pe acolo, iar regimul politic se mentine, transformam terenul in plantatie de coca! Mana de lucru ieftina, clima placuta, bani frumosi, scopuri bineinteles ca medicinale. Ar mai ramane o singura dilema: cum sa supravietuiesc pana la prima recolta?
Astept ale voastre sfaturi, promitand solemn ca va las cota parte in testament. Uite si un pic de inspiratie, ca sa intram in vibe ul acestui tip de afacere...

Livin' The Dream Baby..

Salutare doamnelor, curvelor si domnilor!! Dupa o absenta notabila, ma intorc azi cu cateva idei simpatice din ciclul "dau cu zarul 6-5, nu mi mai trebuie servici"! Amatorii de critici de prost gust mi ar putea contesta gramatica, dar teapa, am folosit ghilimele! Lipsit de ocupatie ca de obicei, ma gandeam daca suntem sclavii propriilor noastre alegeri si in ce masura norocul da tonul vietii noastre? Nu de alta, dar se intampla sa mai vad prin oras cate un fericit posesor de tatic bastan, nascut direct in x6 si incep sa ma oftic, zicandu mi frate.. eu de ce nu? Logic, prima mea reactie este de fapt o alegere rapida intre levier sau ranga, dar ma linistesc repede amintindu mi ca bratarile nu sunt in trend anul asta. Ma cuprinde totusi un val cald de fericire cand imi dau seama ca as fi mult mai adaptat la cataclismele sociale de orice fel decat specimenul de la volan, ca vorba aia, m am calit tata cum trebuie pana acum! Vrajeala totala!! Daca omu' e blindat de bani imi da rusine si pace! Asta e, ne resemnam si Jhonnie Walker fratilor(Keep walkin' - pt blonzi si virgine).
Lasand gluma, trebuie sa spun ca ridicat fiind de mic pe culmile vietii pentru ca in frumoasa mi adolescenta sa ma gasesc intr o pasa descendenta in care am pierdut cam tot ce aveam si m am trezit in strada, sistemul meu de valori s a schimbat radical. Asa ca pot spune ca m as da cu japca pe milioanele oricui prin simplul fapt ca nu mi mai este frica de nimic. Si pentru oricine ar putea sa mearga in adidasii mei pentru o zi, nu pot sa zic decat capu' jos.. fata la usa!! Ia fiti atenti cum sta treaba de fapt...